Sincer sa fiu… esti un fraier. Sinceritatea e un atribut pe care l-am pastrat de la tine iar partea a doua e ceva ce fara sa vrei ai ajuns. Nu inteleg ce credeai sau ce crezi despre toata situatia asta. As vrea sa iti deschid ochii, sa iti aduc aminte sa vezi cum stiai sa vezi, sa te bucuri asa cum stiai sa te bucuri. Imi aduc aminte de tine, motivele cauzatoare de fericire ti le faceai singur si erai mult deasupra liniei de plutire. Era mai bine.
Ai locul tau pe balcon, sprijinit cu spatele de perete, cu o scrumiera prea plina, cu ganduri prea triste si sentimente prea profunde sa crezi ca se mai pot repeta. Ciudat e ca stiu ca nu esti singurul care crede ca acele sentimente nu le vei mai intalni niciodata. Intr-un fel sau altul e si asta lasitate. Cunosti ce te face fericit dar iti impui altceva de teama ca trebuie sa lupti prea mult ca sa ai ce ai lasat in urma.
Da, ai avut un vis. Un vis care se tot indeparteaza, un vis care ti se scurge printre lacrimi.
Fraiere!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu