doar privirea

Capul imi e greu si il scutur sa ma dezmeticesc. Parca prin ceata incep sa capat controlul asupra mainilor mele. Apuc sa clipesc de cateva ori si descopar uimit ca te strang in brate. Tu imi zambesti de parca nu ar exista ieri si maine este departe...dar ieri chiar nu a existat, pentru ca nu reusesc sa imi amintesc nimic. Cum m-am intalnit cu tine, cum am ajuns aici, ce am facut...nimic...intunericul unei minti injectata cu uitare…decat privirea plina de lumina razbate catre gaurile negre ale ochilor mei… Suntem singuri si deja nu mai conteaza nimic din ce a fost...savurez ce am acum si imi e teama sa ma gandesc la maine. Imi e teama sa nu adorm si sa pierd pana si cea mai scurta clipa alaturi de tine sau sa ma trezesc si sa realizez ca nu te-am avut niciodata...